Un vînător cedează cicălelilor nevesti-sii şi o duce la vînătoare... Acolo îi explică cum se ţine puşca, cum se ţinteşte, cum se apasă petrăgaci. Îi mai spune, de asemenea, că atunci cînd a împuşcat un animal să segrăbeasca spre el, ca nu cumva un alt vînător să-şi însuşească trofeul. După puţin timp, aude dinspre nevastă-sa o împuşcătură şi vociferări. Porneşte într-acolo şi o vede pe nevastă-sa certîndu-se zdravăn cu un altvînător asupra unui leş de animal. Apropiindu-se, îl aude pe vînător strigînd:
-Bine duduie, bine, e-n ordine, ne-am înţeles, cerbul e al dumitale, darlasă-mă cel puţin să scot şaua de pe el...