Alba-Ca-Zapada

Povestea asta am aflat-o de la cineva care nu o stia. A fost odata un ala si o aia care in timpul liber cred k erau imparati k prea se dadeau ei asa mari. Dar nu aveau copii si imparatul o iubea p imparateasa atat de tare incat intr-o zi intre 2 palme peste ochi i-a zis "Fa si tu un copil k m-am saturat sa te bat singur".

Imparateasa isi dorea o fata cu fata alba k zapada si parul negru k noaptea si asa a avut-o: cand baga tzigarea in gura i se topea fatza, iar cand se facea dimineatza ramanea cheala. Dupa ce a nascut-o, imparateasa a murit.

Imparatul bucuros k are o fata, iesi pe meterezi si a adunat lumea:

- Ba, am o fata!!!

(dar tzaranii tot tzarani)

- Cu cn bah, mana trista?

- Da-ne-o bah, si noua!

-Bah, daca-i ca ma'sa spune-ne sa ascundem caii k se sperie!

Dar imparatul nu s-a suparat k era poporul lui, si i-a impuscat razand. Dupa asta, imparatul s-a recasatorit cu o alta imparateasa mai tanara, cam de varsta fetei lui. Dar imparateasa asta nu prea o inghitzea pe fata imparatului. Atunci imparateasa cea noua s-a dus la oglinda si a zis:

- Oglinda oglinjoara,( "Ptiu" k nu era prea clara) cn e cea mai urata din tzara?
Atunci, oglinda a luat-o mai pe ocolite si zise:- Tu fa!

- Auzi, oglinda oglinjoara, dar cn e cea mai misto din tzara?

Atunci statu oglinda sa se gandeasca, se scarpina in cap ( in cuiul ala de kre se atarna...), si zice:

- I-a intoarcete cu fatza. Aaa pai cu fatza erai... de unde sa-mi dau seama, scuze dar pe langa Alba-ca- Zapada esti Dudaew dupa explozie.

-Cum k eu am pielea alba..

- Daaa... se vede, prin crapaturile jegului.

Atunci imparateasa se enerva. Lua un topor si il arunca in oglinda, dar i s-a reflectat in cap. Chema un vanator si ii zise:

- O duci pe fiica-mea in padure si imi aduci de la ea asa: o juma' de kil de rinichi, niste inima, vezi dak gasesti niste ciolane afumate.

Vanatorul o duse pe fata impadure si ii dadu drumul. S-au salutat cu traditionalul "Jos Basescu" si au plecat in directii diferite.

Fata se intalni cu un padurar si il inteba:

-Padurarule, padurarule, unde e casa piticilor?
-Le ai cu punctele cardinale?

-Da

- Acolo e.

Aici m-ai lipseau niste pagini k m-a durut burta si nu stiu cum e povestea.

Vin piticii si o gasesc pe Alba-ca-Zapada cand dormea intrun pat cu vodca in dreapta si siringa in stanga.

Atunci imparateasa afla si se dadu de 3 ori peste cap k era vrajitoare si isi rupse un picior k nu era atleta. S-a deghizat intr-o baba urata si cretina, a luat un mar, jumte cu cianura si jumate cu otrava ( k nu stia de unde musca aia) si s-a dus la Alba-ca-Zapada.

Atunci Alba-ca-Zapada a zis:

- Stiu! Tu esti maica-mea vitrega si ai venit sa ma omori.

Baba ramase blocata. Putea sa se deblocheze dak raspundea corect la urmatoarea intrebare: ...dar dak n-a intrebat-o nimeni a ramas blocata si in ziua de azi.

Printul care stia k e inmormantarea la 2:30 a zis.

- C fac astia, intarzie?

Cand vazu inmormantarea de departe, fugi repede, sari p cosciug dadu mustele, cand citeste p capac "Popescu Maria 98 de ani". Ptiu k iar am incurcat-o!!! Mai confunda el vreo 10-15 inmormantari cand dadu de Alba-ca-Zapada care era moarta.

-Ce a patit ma asta?

- Pai i-a ramas un mar in gat...

- Ia da-mi sarma sa incec sa-l scot.

Au incecat cu sarma, cu bormasina, cu levierul, prin centrifugare, au dat-o cu capul de copaci, dar marul nu iesea.

-Stai ma k asta e marul lui Adam.

I-au scos agrafa din par si si-a revenit aia.

S-au insurat si au avut 7 copii ca piticii si au trait fericiti.